Traficul de femei

TRAFICUL DE FEMEI – PARTE COMPONENTA A TRAFICULUI DE PERSOANE





Traficul de persoane reprezinta: „recrutarea, transportarea ori transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenintare, violenta sau alte forme de constrangere, prin rapire, frauda ori inselaciune, abuz de autoritate sau profitand de imposibilitatea acelei persoane de a se apara sau de a-si exprima vointa, ori prin oferirea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obtinerea consimtamantului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in scopul exploatarii acesteia”[1].

Se considera exploatare una sau mai multe din situatiile urmatoare:
Ø Efectuarea unor activitati prin care se incalca drepturi si libertati fundamentale ale omului.
Ø Tinerea in stare de sclavie sau efectuarea altor procedee de lipsire de libertate ori de aservire.
Ø Executarea unei munci sau prestarea de servicii, in mod fortat, cu incalcarea normelor legale privitoare la conditiile de munca, salarizare, sanatate si securitate.
Ø Obligarea la reprezentari pornografice in vederea producerii si difuzarii de materiale pornografice, la practicarea prostitutiei sau la alte forme de exploatare sexuala.
Ø Prelevarea de organe.
Se poate discuta despre doua tipuri de trafic de fiinte umane:
1. Trafic intern de persoane: cel ce se desfasoara numai pe teritorul tarii.
2. Trafic international de persoane: care se desfasoara in afara granitelor.
O alta diferenta ce apare intre cele doua forme de trafic este data de modalitatea de racolare: daca in traficul intern de fiinte umane se intalnesc mai des metode de racolare fortata (rapirea), in cel extern predomina diverse inselatorii.

Traficul de femei este parte componenta a fenomenului general – traficul de fiinte umane si are o varietate mai mare de scopuri, precum: casatoria fortata, munca fortata, servitute, folosirea fortata in calitate de casnica, munca fortata in sectorul agricol sau industrial, exploatare in industria pornografiei si a sexului, mamae-surogat, etc.
Trebuie evidentiat faptul ca nu se poate identifica fenomenul traficului de femei cu cel de prostitutie, acesta din urma presupunand intretinerea benevola de relatii sexuale in scopul obtinerii unor beneficii materiale, pe cand traficul de femei se caracterizeaza prin prezenta unor forme de exploatare sexuala, secondate de elementul constrangerii, amenintarii si privatiunii de libertate.

Traficul de femei este un fenomen social si, prin urmare, este generat de conditii sociale concrete. Pentru Romania, deschiderea spre Occident a insemnat, fara indoiala, un factor pozitiv, oferind cetatenilor posibilitatea de a calatorii liber in calitate de turist, cat si in cautare de lucru sau pentru efectuarea de studii. Deschiderea hotarelor a mai insemnat si piete noi de desfacere sau noi sanse de afaceri. Dar acest fenomen a facut posibila aparitia unor factori negativi, cum ar fi internationalizarea economiei tenebre, transferul de practici criminale, aparitia de noi grupari criminale internationale, care pot fi considerati si factori externi ai fenomenului traficului de persoane.
Factorii interni sunt dati de aparitia unor fenomene contradictorii generate de tentativa Romaniei de a trece la o economie de piata. Liberalizarea preturilor si descentralizarea sistemului economic a creat o diferenta mare intre paturile sociale iar saracia a aparut tot mai pregnant sub chipul femeii care capata sanse mai reduse de a se angaja intr-un serviciu garantat si cu un salariu sigur. Trebuie subliniat faptul ca in prezent, in conditiile actuale din Romania, femeile nu au acces egal cu barbatii la o munca sau functie bine platite, nici sanse egale de a migra legal in scop de lucru. Prin urmare, locul de munca al femeii a devenit, tot mai frcvent, „bisnita”. Pe de alta parte, in spatiul rural a avut loc improprietarirea in masa a satenilor si disparitia intreprinderilor colective. Acest proces a disponibilizat un numar foarte mare de persoane, in special femei. In ultimul timp, perspectiva femeii de la sat este, tot mai frecvent, aceea de „angajat” al sotului la cota de pamant privat.
Saracia, somajul, nivelul redus de trai, lipsa unei perspective clare de a-si asugura siesi si familiei (copiilor) un trai decent au contribuit la plecarea femeii peste hotare in cautarea unei munci mai bine platite. Cercetatori din diverse tari au observat ca femeile accepta mai usor o munca sub nivelul lor de studii si calificare, in timp ce barbatii ezita sa faca acest lucru.
Exista si un sir de factori pur subiectivi. Una din premisele deciziei de a pleca peste hotare este nevoia de a pleca din familie (acolo unde exista violenta si abuz din partea parintilor sau a sotului, sau o atmosfera negativa). Acest factor psihologic le-a facut pe multe adolescente sa devina o prada usoara a retelei traficantilor. Alte victime nimeresc in aceste retele fiind in cautare de soti straini. O alta cauza este reprezentata de lipsa de informatie despre viata in strainatate, despre tara in care doresc sa ajunga, despre caile sigure prin care isi pot vedea visul realizat. Cu alte cuvinte, o foarte mare iportanta o au nivelul de educatie si de pregatire profesionala.

Retelele de trafic: regiunea balcanica nu este numai o regiune instabila politic, dar si un cuib al traficantilor si de aceea, tarile balcanice sunt atat tari de destinatie cat si tari de tranzit. Existenta unor factori favorabili a determinat formarea unor retele internationale de trafic de persoane care includ tari precum: Republica Moldova, Bulgaria, Macedonia, Albania, Bosnia si Hertegovina, regiunea Kosovo, tarile fostei Iugoslavii, Muntenegru, Turcia sau Grecia.

Precum reiese si din definitie, traficul de fiinte umane constituie un proces complex ce cuprinde mai multe etape:
I. Recrutarea (racolarea) – daca aceasta nu este fortata, caz in care vorbim despre rapire, ea presupune ademenirea victimei prin diverse metode:
Ø Oferte de munca bine platite in strainatate (chelner, bucatar pe vase de craziera, dansatoare, menajera, baby-sitter,etc.) venite din partea cunostintelor, prietenilor, rudelor,etc.
Ø Anunturi de mica publicitate (de exemplu: „Cautam URGENT picolite Italia, Spania, Dubai, Cipru, Lichtenstein, salarii peste 1500 euro”, „Dansatoare Cipru, 2000 euro/luna, nu se cer experienta, garantii sau cunoasterea unei limbi staine. Plecare urgenta.”).

Ocupatiile pe care le au in general racolatorii (barmani, taximetristi, vanzatori), le permit acestora sa intre usor in contact cu multi oameni iar existenta deprinderilor de a comunica si de a lucra cu oamenii ii face mai abili in castigarea increderii si in convingerea victimelor.

Racolatorii pot fi insa si „angajati” ai unor „firme fantoma” sau doar membrii retelelor de trafic de fiinte umane. In general, exista trei categorii de racolatori:
a) barbati intre 20-30 de ani,
b) femei intre 18-35 ani,
c) cupluri: un barbat si o femeie care lucreaza in echipa, inspirand o mai mare incredere si fiind mai convingatori (de obicei, barbatul se prezinta ca fiind angajat al unei firme care se ocupa cu furnizarea de locuri de munca in strainatate, iar daca sesizeaza neincredere din partea potentialei victime, o prezinta pe colega sa, aceasta sustinand ca si ea a lucrat in strainatate prin intermediul firmei respective si ca nu a intampinat nici un fel de probleme).
II. Transportul: presupune trecerea frontierei spre tara de destinatie (de cele mai multe ori alta decat cea promisa victimei sau cea specificata in anunturi) si se poate face:
Ø legal, sub pretextul unei excursii, in cazul in care persoanele au pasaport.
Ø ilegal, in cazul persoanelor minore sau care nu poseda pasaport, situatie in care se folosesc diverse calauze.
III. Vanzarea: se realizeaza in tara de destinatie sau intr-o tara de tranzit, fara stirea victimelor, care devin astfel „proprietatea” unor patroni de bordeluri sau cluburi de noapte. O victima poate fi vinduta de mai multe ori.
Pretul de vanzare este fixat de aspectul fizic si de varsta. Victima este obligata sa inapoieze celui care a cumparat-o suma de bani pe care acesta a platit-o pentru ea. Astfel, cu fiecare noua vanzare, pretul creste si deci datoriile fetei se maresc.
IV. Sechestrarea si exploatarea: au loc in baruri, apartamente sau locuinte (intr-un apartament pot fi sechestrate si 40-50 de persoane, iar intr-o casa 100-200 de persoane, in functie de marimea spatiului disponibil) si se caracterizeaza prin privarea de libertate, confiscarea actelor de identitate, lipsa posibilitatilor de comunicare, amenintare fizica, fortarea fetelor sa se prostitueze, privarea de hrana si asistenta medicala, violarea acestora de una sau mai multe persoane sau administrarea de droguri (cu scopul de a fi „convinse”), violenta, maltratare, iar in unele cazuri chiar uciderea victimei.
In unele cazuri, victimele reusesc sa scape din retelele traficantilor adresandu-se politiei sau potentialilor „clienti” (acestia sunt impresionati de povestea lor si le ajuta sa evadeze ori le cumpara de la patronul respectiv); in alte situatii, politia efectueaza razii in barurile sau localurile de noapte iar fetele sunt investigate si readuse in tara prin intermediul Ambasadei Romaniei ori cu sprijinul Organizatiei Internationale pentru Migratie (odata ajunse in tara, fetele primesc asistenta medicala, psihologica, sociala, materiala si juridica din partea unor organizatii non-guvernamentale). Exista si cazuri in care fetele nu reusesc sa iasa din retelele de trafic si, in decursul anilor, devin ele insele membre ale acestor retele.

Incidenta cazurilor de trafic de persoane in Romania: in anul 2002 au fost repatriate de catre O.I.M. 219 cazuri, din care 22% au fost fete cu o varsta mai mica de 18 ani, iar 77% aveau o varsta medie de 20 de ani. Mai ingrijorator este faptul ca in anul 2003 numarul persoanelor repatriate a crescut si totodata, a crescut si procentul fetelor minore traficate (aproximativ 35%).






















BIBLIOGRAFIE:




Ø Centrul International pentru Protectia si Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada”, Prevenire traficului de femei – Culegere de materiale in ajutorul profesorului preuniversitar, Editura Gunivas, Chisinau, 2003.

Ø World Health Organization, W.H.O. Ethical and Safety Recommendation for Interviewing Trafficked Women, Switzerland, 2003.

Ø Planul de Actiune al OSCE pentru Combaterea Traficului de Fiinte Umane, Iulie 2003.

Ø Legea numarul 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane.
[1] Legea nr.678/2001.